duminică, 18 aprilie 2010

Mai stii cum era?

Mai stii cat de frumos era? Cat de mult timp petreceam noi impreuna, cat ne distram noi doi amandoi, bibilica bibiloi? Cati bani am investit eu in tine ca sa te simti tu bine, sa ai ce sa faci? Sau ce sa fac cu tine. Mai stii cat m-am certat cu ai mei din cauza ta? O, Doamne, oare mai stii cate zile am petrecut noi doi impreuna? Pustii astia de azi nu au cum sa inteleaga dragostea ce a fost intre noi doi, pustii astia sunt niste ciudati, niste obsedati, nu stiu sa aprecieze ceva bun.
Eeee, acuma calm, nu sariti, nu plang dupa nimeni, cel putin nu plang dupa o persoana anume, plang dupa vechiul meu JOC PE TELEVIZOR!!! Cum sa nu plangi dupa o asemena chestie, cand eu ma certam cu ai mei ca sa ma lase la tv, sa imi impart timpul cu jocurile mele pe un joc stupid(pt unii) dar de neuitat pentru mine. Cum sa uit zilele in care nu ieseam din casa daca nu treceam de un nivel din chip&dale sau batman sau sa nu uitam capitanul America. Dar si inegalabilul joc Mario a fost si mai este un joc al copilariei noastre. Cat ma enervau pe mine testoasele alea tampite care puteau sa-ti ia o viata foarte usor… si..gandindu-ma eu la jocurile astea, trezindu-mi multe amintiri, m-am gandit sa-mi caut vechiul joc pe televizor, vechile casete pt dansul si sa ma cert iarasi cu ai mei pe televizor ca sa ma joc pe el…normal ca ei or sa-mi zica:”Da’ tu nu ai calculator? Ce mai cauti tu cu prostia asta?” da’ nu o sa-mi pese, mi-e dor sa mai pierd vremea pe un asemena joc, fara calculator, fara internet, sa stau si sa ma joc PE TELEVIZOR!!
Acuma ca tot mi-am adus aminte de jucaria mea din trecut, pe care sper s-o mai am, mi-au venit prin cap si jocurile pe care la jucam afara, pana seara tarziu, pana la 11 in cele mai fericite cazuri. Cred ca orice persoana a auzit de jocul “de-a v-ati ascunselea” sau “leapsa” si cred ca e imposibil ca cineva sa nu se fi jucat vreodata asa ceva. Mai tineti minte cum asteptam seara ca sa jucam de-a v-ati ascunselea, cum incercam sa ne ascundem atat de bine incat sa nu ne vada, sau sa ne caute persoana care “se face”pana se plictiseste? Sau cum alergam de nebuni prin fata blocului? Cred ca va mai aduceti aminte, si sincer, daca vreunul dintre voi, care va dati maturi, sau care sunteti adulti in devenire, vreti sa va aduceti aminte de acele vremuri, la o repriza de “de-a v-ati ascunselea”, “leapsa” sau orice joc mai jucati voi in copilarie, va sunt la dispozitie.

Un comentariu: